am echilibrul precar
pașii mă duc de la o extremă la alta
sunt mereu pe-o muchie de zar
de la unu la șase mi-e șansa
fețele-mi sunt legate-ntre ele
surori siameze două cu două
dar care să stea pe pământ și care spre stele
mai bine eram cristal sau sferă de rouă
șase fețe cu patru orientări cardinale
sufletul indecis în cuibul inimii-mi stă
așteptând între destin și-ntâmplare
dacă viața e dramă, farsă, canastă
sau pe toate le ține cu mine-n balanță
într-un echilibru perpetuu precar
într-o ruletă rusească fără speranță
între oglinzi paralele sau pe fețe de zar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu