marți, 2 aprilie 2019

În căutarea sensului pierdut

noaptea s-a- încolăcit în jurul lunii
cu ramuri de păduri în adieri de umbre
ospiciu de uitări în care exilați străbunii
zadarnic ne dau semne că vremile ni-s sumbre

zilele ce vin sunt ca o lungă pândă
a propriilor capcane pe care le-am întins
prăpastii ne-ncojoară când noi urcăm o stâncă
din iluzii certe ce nu sunt de atins

sufletul ne este o fântână seacă
din rațiune-am împletit către lumină funii
bezna ne inundă ca o crescândă apă
noaptea-i ca un laț împrejurul lunii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu