noaptea s-a- încolăcit în jurul lunii
cu ramuri de păduri în adieri de umbre
ospiciu de uitări în care exilați străbunii
zadarnic ne dau semne că vremile ni-s sumbre
zilele ce vin sunt ca o lungă pândă
a propriilor capcane pe care le-am întins
prăpăstii ne-ncojoară când noi urcăm o stâncă
din iluzii certe ce nu sunt de atins
sufletul ne este o fântână seacă
din rațiune-am împletit către lumină funii
bezna ne inundă ca o crescândă apă
noaptea-i ca un laț împrejurul lunii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu