luni, 15 aprilie 2019

Notre Dame din Paris

     Mi-e imposibil ca, din sfâșâierea pe care o simt privind vâlvătăile focului, norii de fum care alcătuiesc fugitive și bizare forme în culori și zborul speriat al păsărilor deasupra catedralei Notre Dame din Paris, să nu văd cu ochii minții, în preajma cruntei realități, dincolo, în metafizic, în astral, încă o încleștare cumplită între forțele/energiile spirituale ale Binelui și ale Răului, ale Ordinii și ale Dezordinii (haosului), ale Luminii și ale Întunericului. Doamne, apără și păzește! 
     Nu vreau să dezvolt acum și aici (la solicitarea din privat a câtorva prieteni) despre viziunea ce am avut-o în fața dezastrului de la Paris, dovedită de necombătut cu mijloace umane, cum nu vreau nici să profețesc, dar adaug la cele spuse ieri că, luând în considerare și alte numeroase evenimente catastrofale, conflicte armate, tensiuni sociale, politice, economice, religioase – izolate în felul lor, dar generând o tot mai acută psihoză generalizată – petrecute de-a lungul timpului și azi pe Terra (după părerea mea tot ca și consecințe ale tensiunilor din plan paranormal, care se manifestă ca o atmosferă specifică, subtilă, spirituală, în jurul Pământului), coroborându-le cu numeroasele semne-simbol pașnice petrecute în diverse locuri pe glob, constat că se conturează aproape întocmai harta traseului biblic către confruntarea finală dintre forțele astrale, având ca rezultat terestru Apocalipsa.
     Distrugerea, chiar numai parțială a catedralei Notre Dame din Paris, rămâne ca o rană adâncă în conștiința istoriei timpului nostru.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu