Cer de marmură spart de a lunii lumină
ține noaptea peste lume ca o foaie de cort
se-aud respirații de somn în surdină
când toate visează după al zilei efort
Ce iluzoriu devine realul în noapte
se clatină-n sine de-ndoieli și-ntrebări
totul e-aproape și totu-i departe
iar visele șerpuiesc ireale cărări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu