„Trebuie să-l ascultăm pe copilul care am fost cândva şi care încă există în noi.
Copilul acesta înţelege momentele magice.
Putem să-i înăbuşim plânsul, dar glasul nu i-l putem reduce la tăcere!” - Paulo Coelho
Am visat câmpia de maci
de sub cerul copilăriei mele
pete roșii vedeam din pământ
unduind eșarfe de „la revedere”
Am vrut mâna să o întind
peste câmpia de maci
de sub cerul copilăriei mele
și o adiere de vânt s-a pornit
unduind un lan de aprinse minuscule sfere
Am vrut să fac un buchet pentru tine
din macii oglindiți pe cerul copilăriei mele
și petale de fulgi roșii s-au împrăștiat
s-au așternut peste vise rebele
visele în care eram îngropat
și-mi deschideau ferestre spre câmpul de maci
ce unduiau eșarfe de „la revedere”
ce unduiau eșarfe de „la revedere”
Ilustrație: Pictor Mihai Olteanu
...frumos sufletul tau...
RăspundețiȘtergere