Contratimp (2)

Omul și natura sunt într-o nebună cursă contracronometru: 
omul se îndreaptă către răceală globală, natura intră în încălzire globală.

De câte ori mi-a fost dat să trăiesc peste puterile mele, 

mi-am dat seama de limitele îngrozitoare în care sunt circumscris

și că liberul arbitru este doar circumstanțial.

Cei mici asortează adesea propriilor inepții maximele celor mari.

Adevăratele valori ar trebui să strălucească în câmpul nostru vizual
precum florile pe relieful verii, 

însă am trecut peste ele cu plugul prostiei, 

le-am pârjolit cu seceta ignoranței
le-am înfășurat în ceața groasă a indiferenței

și totuși ne întrebăm cu nevinovăție 

de ce nu mai înfloresc, 

de ce nu ne mai arată calea...

Totul e percepție

- senzorială și extrasenzorială -

asta trăim.

Atâta patriotism și exaltare de FB ar fi trebuit demult să pună România pe picioare, 

însă, paradoxal, România de azi ne-a muiat tuturor picioarele și ne-a tăiat avântul...

Oricât de departe ai fi, 

nimeni nu poate fi mai aproape...