mă moi în cerneala ultimului cer
răsturnat deasupra-mi clopot de vis
îmi proiectez umbra în stropi de mister
pete de dor în poemul nescris
pe fila iubirii privesc în abis
un alb de timp cu rame de ger
gânduri ce încă nu le-am trimis
în retină arzând ca un fulger
oare ce fel de desprindere sunt
tencuiala cărei anume zidiri
umbră căzută incert pe pământ
cutie neagră cu vagi amintiri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu