Acum este astăzi, e mâine sau ieri

Ilustrația Artist Julia Watkins

uneori simți o trezire bruscă în tine

timpul ți se clatină-n minte și fără să vrei

te-ntrebi derutat ca dup-o beție cu-aduceri aminte

acum este astăzi este mâine sau ieri

alteori ai senzația că timpul te fură

că îți tulbură mintea-n concomitente păreri

și iar te-ntrebi năuc ce te-ncurcă

de nu știi dacă acum e astăzi mâine sau ieri

apoi când contempli în natură spledori
când te încearcă extazul fascinat de vederi
când nebun îți vine trăind să tot mori
nici că-ți pasă dacă acum e astăzi mâine sau ieri

și chiar așa când stai în suspesii de gânduri

atemporal poți trece prin orice chemări

ce dacă clipele pot să mai iasă din rânduri

exiști chiar dacă acum e astăzi mâine sau ieri

Dă-mi mâinile

Via Peace, Love and Assorted Other Crap

Dă-mi mâinile neliniștilor tale 

mâinile pe care doar în vis ți le-ating 

când singur pe plajele lumii astrale 

nestingerit disperarea pot să mi-o strig

Știi-vei vreodată ce furci caudine 

departe și-aproape gându-mi frământă 

și mă leagă și mă desparte de tine 

Cât de înaltă îmi ești și cât de adâncă

Dă-mi mâinile inima-n ele s-o pun 

să o simți cum respiră și bate domol 

să vezi sorii din mine cum îi apun

la tine s-ajung făcând un ocol

Univers temporal

Suntem locuitori ai planetei fantastice Azi

gravitată de nebuloasele Mâine și Ieri.

Noi ținem al nopții miez și-al zilei amiaz

căci suntem ai timpului efemeri timonieri.

Noi suntem răsrucea rozei de timpuri,

prezent a ce-a fost și va fi să mai fie.

Suntem toate nuanțele de posibile griuri

din spectrul umbrelor culcate-n privire.  

Pe noi ne târăște timpul aici și acum,

dar în brazdele clipelor repetat ne sădim

și reaprindem perpetuu focul din scrum

căci trăim să murim și murim să trăim.

Întomnare

M-am întomnat obosit de cu seara

nu mai pot aștepta să se termine vara.

Pe creanga timpului meu sunt atâta de copt

încât gravitația terestră de nouă virgulă opt

este gata să-mi taie cordonul ombilical

să mă cad centripet în pământ centrifug în astral

să nu mai stau așa inutil suspendat

sub cerul de secol atât de-nnorat.

Nu mai pot aștepta să se termine vara

și m-am întomnat obosit de cu seara.

Abstractizarea realității

după o idee de Martin Heidegger

s
Salvador Dalí - surrealism 1948 free photo

mi se întâmplă iar

și nu am febră nu aiurez

în față nu am sticlă nu am pahar

nu sunt drogat și nici nu visez

lucrurile din jur 

cunoscute

consistente și fără cusur

dintr-o dată mi se par abătute

tot clare însă fără propriul volum

doar mulțimi de-aparențe

dispuse de jur îmrejur

amintiri cu știutele fețe

care sunt dar nici că mai sunt

totuși ființându-mi abstract în priviri

și-n minte căci le știu de demult

ca prezenturi devenite îmbălsămate muriri

ca realitate goală pe care o văd și-o ascult

și nu sunt drogat nici nu visez

în față nu am vreo sticlă sau vreun pahar

febră nu am deci nu aiurez

dar să scap de viziunea aceasta e în zadar

Puterea credinței

Imaginea Tomasz Alen Kopera - Tenderness

în suburbiile nopții pâlpâindele stele

eliberează umbre din ziduri de-ntuneric

ninja ce strecoară în sufletele grele

îndoieli vinovății și temeri de coleric

somnul se trezește asudat de spaime

luciditatea minții luând-o prizonieră

în peșterile celor mai profunde taine

și caznelor pe care-acestea le proferă

în labirintul groazei căutând refugii

parcă toți hormonii se isprăvesc și pier

dar întrevezi scăpare în busola rugii

iluminând cotloane în inimă și creier

Atlantida din ape

Necontenite izvoare limpezi ivite din lumi de adânc

rostogolindu-se peste pietre și prin lumina care trece prin vânt

își duc existența între râpe și văi săpate-n pământ

pe lunga ieșire la imperiul apelor pe care-l aude strigând

ca un sânge străbun neliniști în coame de valuri purtând

Veniți prin estuare prin delte prin ploi prin orice curgând

Atlantida-i aproape Ne cheamă la dânsa curând