marți, 31 ianuarie 2012

Nisipul


Vezi tu, iubito,
cât nisip e-n zare,
în palma mea
şi-n vânt?!

Ţin în pumn nisipul,
- îl ţin ca pe-o comoară mică -,
da-mi scapă printre degete subtil
şi se întoarce-n marea lui…

Hai să te joci şi tu cu nisipul!

Simţi tu, iubito,
cum noi alunecăm din viaţa asta
ca printre degete nisipul?…

Şi cât nisip e-n zare,
în palma ta,
şi-n vânt!…

Ascultă tu, iubito:
Timpul trece printre noi
cum printre degete alunecă nisipul…

Şi cât nisip e-n zare,
în pumnii noştri strânşi
şi-n ochii noştri orbi!…


6 comentarii:

  1. Mulțumesc, Karina. Am mai spus, frumusețea nu aparține exlusiv unei creații, cât modului superb în care ea ajunge să fie receptată; receptorii îi pun cununa frumuseții. Iată de ce, Mulțumesc, Karina!

    RăspundețiȘtergere
  2. Fara poet, nimic n-ar exista. Existi tu, exista si arta:)

    RăspundețiȘtergere
  3. O da, Mihai, frumoasele versuri doar tu le- ai fi putut scrie!

    RăspundețiȘtergere