marți, 24 ianuarie 2012

Poem pentru sărutul rătăcit


M-a binecuvântat azi noapte un sărut:
era ca și o rază de lumină
ce-a străbătut neant și galaxii
și ajuns doar de urât să-mi țină.

De câte ere o fi fost zburat?
O mai iubi, de zeci de ani lumină,
gurița țuguiată tandru,
versul meu, atât de plin de vină?
  
M-a părăsit de singur ce eram,
de trist, de-ngândurat, de fantomatic
și mi-a trimis sărutul, să-mi revin.
Ooo!... Vers al meu, atât de ușuratic.

2 comentarii: