Poem pentru sărutul rătăcit

M-a binecuvântat azi noapte un sărut:

era ca și o rază de lumină

ce-a străbătut neant și galaxii

și ajuns doar de urât să-mi țină.

De câte ere o fi fost zburat?

O mai iubi, de zeci de ani lumină,

gurița țuguiată tandru,

versul meu, atât de plin de vină?

  

M-a părăsit de singur ce eram,

de trist, de-ngândurat, de fantomatic

și mi-a trimis sărutul, să-mi revin.

Ooo!... Vers al meu, atât de ușuratic.