joi, 19 ianuarie 2012

Revelații 2

 

               - Câți ai salvat mata ca ăsta, nea Puiu? – îl întrebă tânărul șofer al salvării care urla pe străzi în drum spre spital.
               Nea Puiu își aprinse o țigară trase adânc din ea și lăsă vorbele să-i iasă cu fumul:
               - Mă băiete, ce să-ți spun, am ajuns că nu le mai țin socoteala nici la cei care scapă, nici la cei care nu mai scapă…
               - Da’, nea Puiu, ăi de se duc, unde zici matale că se duc?...
                Nea Puiu, care era recunoscut ca veteran la descarcerări, avea despre asta o filozofie a lui, numai a lui. Îi plăcea s-o împărtășească noilor veniți și le-o expunea totdeauna tacticos, ca unul ce mănâncă copios lingându-și des degetele în fața unui flămând.
              - Păi vezi tu, mă băiete, tocmai asta-i, că se duc și-și văd de-ale lor numa’ ăia care scapă. Ăi care mor nu pleacă niciunde o vreme, că-s rătăciți… Io dacă te iau acuma pe tine, te leg la ochi și te duc undeva, într-un loc străin și te las acolo, ce faci?...  Zii tu, ce faci dacă te trezești unde nu ai mai fost niciodată?... Te-apuci să fugi de nebun de colo-colo?... Nu. Te-apucă groaza și rămâi țintuit locului, să înțelegi unde ești… De tine nici nu-ți pasă, ci numai de locul în care ești… Aștepți să te-ndrume cineva sau ceva...
          - Ai dreptate, nea Puiu, cum s-o iei la fugă atunci când nu știi ce-i prin jur… Stai să vezi pe unde te-ai trezit, ce poți să faci…
        - Sau stai locului că nu mai poți să te miști până ce reușești să te târăști naibii de-acolo...
           Nea Puiu râse mulțumit de puterea lui de convingere.
           - Ești tare, nea Puiu... Da’ știi ce nu înțeleg și nu înțeleg io? Cum dacă ai murit mai știi de tine?… De ce zici matale că te trezești altundeva?…
            Minge la fileu pentru filosoful de ocazie nea Puiu.
            - Păi stai să-ți explic cum vine… Uite. Mașina asta a ta, pe care o conduci și o cunoști cât de cât și la mecanică și la electrică, merge așa, de capul ei? Că vrea ea?... Răspune-mi tu, așa cum știi, la întrebarea asta… Merge mașina asta fără șofer?...
            - Normal că nu poa să meargă fără șofer, nea Puiu…
          - Bravo! Și mai știe mașina asta a ta altceva de cât să te ducă undeva și să te-aducă de undeva?
          - De unde să știe?...
          - Și ca să te tot plimbi cu ea, nu-i nevoie să-i bagi motorină, s-o cureți, s-o întreții?...
          - Cum nu, nea Puiule - păru tot mai minunat șoferul.
            - Asta e și ideea, băiete! – izbucni nea Puiu – Atunci corpu’ ăsta al nostru de ce ar merge fără șofer, de ce ar merge fără să ai grijă de el, că-n felu’ lui corpu’ nostru îi o mașină?… Înțelegi acum?...
            - La asta chiar că nu m-am gândit…
            - Stai, că treaba nu-i gata… Că nici tu, nici alții nu vreți să vă gândiți încă mai departe… Nu mă mai întrerupe, fii atent…
            - Zi-i nea Puiu, că te-ascult.
            - Și dacă ai un accident ușor cu mașina, nu o iei s-o duci la depanatori?
            - Normal.
          - Și-i pasă ei, mașinii tale, ce treburi ai tu și ce faci cât îi la depanare?
          - Normal că nu...
           - Normal, mă băiete! Cum normal este că dacă te lovești la corp să-l duci imediat la doctor!... Așa-i?...
            - Așa-i!
            - Și dacă mașina se face praf, nu o mai poți repara și nu mai poți circula cu ea, nu o duci la cimitirul de mașini?...
             - Ba da…
             - Și nu la fel facem cu corpu’ care o murit? La cimitirul uman cu el!... N-are el treabă că ce face șoferul lui!... – strigă entuziasmat, victorios nea Puiu. - Da’ te-ntrebi totuși, tu, nu corpul din groapă, șoferu’ care o condus corpu’ ce-o face?...
             - Chiar așa, cu el cum rămâne?...
             - Ha, ha, ha… Dacă faci un accident nu te judecă, fraiere? Și ce pățești?... Îți mai dă sau nu carnetu’ de conducere înapoi, te bagă în pușcărie, te bagă la nebuni, te pune în scaun cu rotile… după caz… Și cu șoferu’ care a condus un corp, care-i sufletu’, mă, că el conduce corpurile, e la fel: la reîncarnare, în rai, în iad, în purgatoriu… După caz…  
           Sirena salvării se stinse și nimeni pe stradă și-n lume nu se mai întreabă ce s-o fi întâmplat la locul unui tragic accident.
       

Un comentariu:

  1. Si da, si nu...

    "Nea Puiu" ne invata ca stam impietriti de groaza, buimaci, tematori, o perioada nestiuta apoi tot el releva existenta "soferului"...

    In clipa "accidentului", soferul pleaca de la locul faptei? Sau dimpotriva?

    RăspundețiȘtergere