Aș fi vrut ca tu să fii
cea căreia să-i alungesc umbra
cu asfințitul meu
să o culc apoi în patul nopților
eliberat de trudele mele
ridicate la stele
iar dacă măcar o singură trudă
te va trezi din vis
să-mi dai de știre
că ți-a venit dimineața
și va trebui să pleci
te aștept în amintiri
în fiecare noapte
să-mi împărtășești zilele
să înălțăm vise
să ne rugăm
pentru stelele care mai cad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu