Trecut

Îmi este-atât de vechi trecutul

că se destramă atunci când îl privesc

și își înalță ca un fum regretul

așternându-l peste vastul omenesc.

Îmi este-atât de viu trecutul tot

că-l văd ca pe un film dintr-o arhivă

în care sunt fantomă, deci un mort,

dar care-n lumea largă se răsfiră.

E lung trecutul tot, ca un tunel,

dar mie-mi pare că-s ieșit din ou

așa de pașnic și așa rebel

mă izbesc de ziduri rătăcit ecou.

Și tot privind în urmă răvășit

istovit de câte-am desfăcut

mă minunez când iată, în sfîrșit,

pe lângă mine umbră m-am trecut.