marți, 31 ianuarie 2012

Trecut


Îmi este-atât de vechi trecutul
că se destramă atunci când îl privesc
și își înalță ca un fum regretul
așternându-l peste vastul omenesc.

Îmi este-atât de viu trecutul tot
că-l văd ca pe un film dintr-o arhivă
în care sunt fantomă, deci un mort,
dar care-n lumea largă se răsfiră.

E lung trecutul tot, ca un tunel,
dar mie-mi pare că-s ieșit din ou
așa de pașnic și așa rebel
mă izbesc de ziduri rătăcit ecou.

Și tot privind în urmă răvășit
istovit de câte-am desfăcut
mă minunez când iată, în sfîrșit,
pe lângă mine umbră m-am trecut.

Un comentariu:

poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg