joi, 23 februarie 2012

Avatar (1)



În lumea sufletelor care au dat materiei viu și har
- ducând murirea resemnată prin zile scrise-n calendar,
sleind trupuri ce le-nchide tot opintindu-le-n calvar -
a apărut, din nou vizibil, poarta înspre avatar:

în veșncia unei nopți un aeroport gigantic
se profila-n lumini și umbre provenite din galactic
și pasageri imateriali se înșirau cu pas identic
în terminaluri fără număr, fără vreun aspect profetic;

toți călătorii își sunt nave, navele sunt călători,
rutele de du-te-vino au destinații prin alți sori;
nimeni nu e trist, nici vesel, parcă se roagă uneori
ca-n zborul care le urmează să nu devină meteori.

Viziunea-ntreagă într-un flash s-a stins din nou și astă dată
reactivând prezentul lumii mai intens ca niciodată,
redefinind ca sens al vieții devenirea-n altă dată,
continuarea aventurii așa cum ne-a fost nouă dată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu