„Proza lui Mihail Ciupercescu te ţine în suspans de la prima pagina. Vrei parcă să te duci la ultima pagină să vezi care este soarta lui Dan şi totodată, vrei să prelungeşti momentul. Înspre final, parcă prinzi ciudă, ori pe tine –pentru că ai citit prea repede şi nu vrei să se termine, ori pe autor – pentru că nu a scris mai mult. O proză extrem de reală, trăită intens de personajele foarte bine conturate, ale căror trăsături îţi rămân mult timp în memorie. O proză extrem de natural scrisă, plină de sfaturi de viaţă, plină de argumente logice, inserate cu multă atenţie în dialoguri. O proză care se cere recitită şi pe care, de câte ori ai parcurge-o, la final, rămâi cu mult mai multe decât un nod în gât. Un text cursiv, cap-coadă, cu elemente din viaţă care te fac să gândeşti cu mult dincolo. Povestea curge asemenea vieţii. O proză ce merită atenţia, ce îţi rămâne în suflet. Felicitări!” – Raluca Pavel
m-ai ratacit
RăspundeţiŞtergere