Boemul

Trec așa, agale, prin pliurile vieții,

să le răsfir culoarea, sunetul și-aroma,

dar nu mai cred demult ce spune axioma

că mersul zile-i scris în ochii dimineții.

Zilele-mi încep târziu, după amiază,

cutreier solitar muzeele de artă,

apoi cu frumusețea fug, s-o facem lată,

eludând conștiința ce-mi este dată pază.

Bulevarde care fierb de mașini și lume

le travesez agale, pierdut și anonim,

dar în tot vacarmul mă scot din unanim

cu un concert de orgă ce-mi vine din genune.

Astfel îmi cheltui timpul, doar să te gândesc,

nu pot da-ncarnare ideii despre tine,

sunt prea impur s-ating imaculăți divine

și orbitez departe de cele ce iubesc.