duminică, 12 februarie 2012

Cum


Cum să-mi iau eu gândul de la tine,
când astă noapte mi l-ai rătăcit
și-abia de l-ai găsit, ca un ciorchine,
prins în părul tău și aiurit.

Când ți-a intrat în ochi, ultima oară,
l-ai scos din lacrimă aproape înecat
și l-ai mințit, doar ca să nu-l mai doară,
că-l vei griji de-atunci neîncetat.

Cum să-mi iau eu gândul înapoi,
când toată ziua te-ai jucat cu el
și l-ai lăsat sleit ca un cotoi
să toarcă de plăcere și de zel

L-ai găsit odat la sânul tău dormind
și-ai râs de el, l-ai și apostrofat,
dar bună, l-ai iertat apoi zâmbind,
că-ți place să îl vezi amorezat.

Cum o să-mi iau eu gândul iar acasă,
când el stă numai ca să te contemple;
că sunt singur nici nu îi mai pasă,
îți face ode, îți ridică temple.

Când luneca pe fața ta,-n extaz,
l-ai aspirat ca pe un fulg ușor,
l-ai lăsat să-ți cadă lin de pe obraz
pe buze și pe gură, plin de dor.

Cum o să-mi iau eu gândul îndărăt,
când ca un hoțoman te tot păzește,
făcând din viața mea adevărat prăpăd,
că n-are glas să-ți spună cât iubește.

Un comentariu:

  1. superbe poeziile,multumesc ca le impartasiti cu noi.versurile sint cu atit mai reusite cu cit te poti regasi in ele.felicitari!

    RăspundețiȘtergere