duminică, 12 februarie 2012

Nu mai sunt tânăr, doamnă

- parodie după Mircea Dinescu -


Nu mai sunt tânăr, Doamnă. Și vinul m-a uitat…
Ochiul sclav mai caută amintiri prin sânge…
Cum m-aş putea întoarce la tot ce s-a-ntâmplat
când carnea-mi se usucă, trecutul mi se plânge.

Nu mai sunt tânăr, Doamnă și totul s-a-nvechit.
Ca să pricep căderea din echilibru-n trombă
pun bulgări de lumină ce mi se scurg lichid
pe întunericul ce-l simt de catacombă.

Nu mai sunt tânăr, Doamnă, mi-e spatele adus
şi nu mai pot ajunge la sfârcuri de cometă,
îmi crește ceru-n suflet un nesfârșit apus,
îmi viscolesc zăpada târâtă-n piruetă.

Nu mai sunt tânăr, Doamnă, aripile-mi sunt boante,
îmi tot ating pământul prin praf și prin noroi,
uitând cerul pe care se avântau să-noate
pe arșițe de soare sau prin perdea de ploi.

Nu mai sunt tânăr, Doamnă, de-aceea nu te cred,
orice mi-ai spune, timpul în mine se răzbună
şi toți arcaşii ceţii spre mine se reped…
Primește azi din parte-mi deci numai Noapte bună!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg