duminică, 12 februarie 2012

Ultima radiografie

Adăpostul existenței mele e un apartament modest:
o chilie cu cărți în care mă mai oglindesc, mă spovedesc și adorm,
o cameră de tortură în care duc o luptă inegală și inutilă cu lumea,
o baie și o bucătărie pentru necesități firești.
Tot restul existenței mele e în inima mea
o inimă care la ultimul consult părea a fi sub o lupă,
burdușită și șubrezită de câte am adunat în ea,
bătând necontenit la poarta sufletului să-i deschidă odată
că-i asfixiată de emoții stârnite de primăverile bucuriilor și de toamnele decepțiilor,
singurele anotimpuri pe care le numără.
Globulele de speranță din sânge sunt pe sfârșite,
dar ea continuă să bată,
să mă bată la cap.
Așa îmi dau seama că acareturile existenței mi le-am suit cu timpul la cap.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu