Statornic e gândul… numai la tine…
dar nu vreau să-ți spun cât mult te iubesc.
Te-ai strânge atuncea prea tare de mine,
și n-aș mai vedea vreun dans îngeresc.
N-ai mai pluti încolo și-n coace,
n-aș mai simți nici dorul de tine.
Te-ai ofili și-ai muri în găoace
n-ai mai da lumii splendoarea din tine…
N-ai mai fi vie, ai fi numai caldă
pe brațul meu rece și egoist…
Te vreau să-mi fii mai mult o baladă
decât o pernă pentru trup obosit.
Vreau ca să fii într-atât de slobodă
încât să zbori cu păsări de zi
iar noaptea, când visul tău te doboară,
singură-n brațe la mine să vii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu