De dragoste (1)

Cu fiecare clipă-mi este teamă

că între noi ar crește depărtarea

(e timpul nemilos care destramă

dar uită să mai ia cu el uitarea).

Și nu știu dacă-n centrifuga sorții

putea-vom încă să mai dăinuim,

să facem într-un fel ca ceasul morții

să nu mai bată fiindcă ne iubim.

Dragostea să ne rămână nouă mare,

nu fiindcă despărțirea o a răpus

(doar Shakespeare a făcut nemuritoare

iubirile ce moartea le-a sedus).

Din timpul meu și-al tău, ce ne separă,

am putea face doar un singur timp

și-așa, cu vremi de iarnă sau de vară,

să viețuim ca zeii în Olimp.