duminică, 26 februarie 2012

De dragoste (1)


Cu fiecare clipă-mi este teamă
că între noi ar crește depărtarea
(e timpul nemilos care destramă
dar uită să mai ia cu el uitarea).

Și nu știu dacă-n centrifuga sorții
putea-vom încă să mai dăinuim,
să facem într-un fel ca ceasul morții
să nu mai bată fiindcă ne iubim.

Dragostea să ne rămână nouă mare,
nu fiindcă despărțirea o a răpus
(doar Shakespeare a făcut nemuritoare
iubirile ce moartea le-a sedus).

Din timpul meu și-al tău, ce ne separă,
am putea face doar un singur timp
și-așa, cu vremi de iarnă sau de vară,
să viețuim ca zeii în Olimp.

Un comentariu: