Ziua și noaptea – atomi de timp ce se rostogolesc prin tot ce este terestru –
au surprins în mine, de curând, că ceva nu mai vrea să se supună lor,
că vrea să mă evadeze centrifug și impoderabil din conturul meu cu zăbrele gravitaționale
pe litoralul astral al unei dimineați permanent treze,
ori în piscul unei seri galactice cu somn definitiv.
Ziua și noaptea – atomi de timp ce se rostogolesc prin mine de când mă știu –
se vor desprinde curând unul de celălalt în două baloane,
unul alb, altul negru,
dar numai unul mă va lua în el,
ca să duc veșnic dorul celuilalt.
Un big like pentru un suflet calator . Imi place tot ce citesc ,ma simt ,,acasa ".Fericirea nu sta in cat de mult ai, ci in a sti ce sa faci cu ce ai iar tu iti imparti fericirea cu noi...Cred in prietenie ! Cred in oameni si in puterea lor de de a face lucruri frumoase impreuna. Si mai cred ca noi ne alegem prietenii, iar prietenia se cladeste incet, in timp, ca un zid trainic.Multumesc prieten drag,ma inchin in fata Divinitatii din tine !
RăspundețiȘtergereSincere și intense mulțumiri, Dana Corina, pentru amabilitatea și căldura cuvintelor tale. Tot cu drag :)
RăspundețiȘtergere