duminică, 19 februarie 2012

Solilocviu


Mi-e sufleul greu ca norii de ploaie
fără lumină și fără să cadă;
mâinile-mi sunt istovite, greoaie…
Și nu e părere și nu este toană.

Plumb și alice, alice și plumb
s-au semănat în mine de-o viață
iar astăzi răsar ca macii pe-un câmp,
dar sunt regrete-n capsule de ceață.

De-o fi ca să plouă, de-o fi ca să ningă
aștept să înghețe în mine durerea
că nu vreau să țipe, nici ca să plângă,
ci să uite c-am fost cununat cu plăcerea.
       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu