duminică, 26 februarie 2012

Dragoste pentru profesor

         

            - Chiar, tu, să-mi povestești și mie cum e cu ăla din anul III de la politehnică…
- Desigur, însă numai cu o condiție. Să-mi spui și tu mie cum au evoluat lucrurile cu profu de matematică, după ce i-ai sucit mințile.
Erau de nedespărțit. Se știau de la grădiniță, deci nu aveau secrete una față de celaltă nici acum, studente fiind. Își împărtășeau ca dintotdeauna orice experiență trăită separat. Comentau și se amuzau copios povestind despre întâmplările vesele sau triste pe care le trăiau independent.
- Dar nu am multe să-ți spun despre el. E un bătrân plin de curtoazie, decent, timid și sensibil. Știu că speră multe de la mine, dar nu ar face un gest ca să ia. Așteaptă totul de la mine, iar eu nu pot trece peste ascendentul pe care îl are asupra mea privind nu numai vârsta, dar cultura pe care o are. E doct omul. Dacă l-aș lăsa să-mi vorbească nu s-ar mai opri.
- Deci te cam plictisește…
- Nu chiar. Are un fel seducător de a vorbi, de a se purta, de a fi trist sau vesel. Și resimt toate astea mai ales după ce ne despărțim…
-Woow… fato, tu te îndrăgosești în sfârșit. Ce-mi plaaace!...
- Fugi de-aici, e de vârsta lui tata…
- Ei și, pe tată-tu nu îl iubești?
- Ba da, dar știi și tu că e altfel de iubire…
- Normal că e altfel, iubirea pentru prof presupune și cere sex…
- Fugi de-aci, e grizonat bine...
- Da, însă asta îi dă distincție. În plus pielea nu o are deloc zbârcită...
- Încetează că mă enevezi! Iubirea pentru prof… în primul rând asta nici nu e iubire… îl respect prea mult...
- Ha, ha… Îl respecți și îl adori... Te-am prins!...
- Hai să intrăm aici să bem o cafea… chiar m-ai enervat de mor…
- Intrăm, dar nu schimbăm subiectul. Vreau neapărat amănunte…
Intrară în acel bar de zi, una își comandă un frappe, cealată un capucino. Din ochi se înțeleseră că ar merita și câte cinzeci de coniac. Își așezară tacticos pachetele de Dunhill, brichetele și telefoanele mobile pe masă. Dădură cu privirea un ocol localului, neinteresant, și sfârșiră prin a se privi complice ochi în ochi.
- Zi-i tot, că nu mai rabd... - zâmbi Angela.
- Ți-am spus, nu sunt multe de spus...
- Sunt, în schimb, multe de auzit...
- Dacă vei râde de mine...
- Nu râd, fată, ce ai, dacă vom râde, vom râde amândouă, parcă n-ai știi...
- Stai să ne vină comanda și-ți spun.
- Până vine comanda, spune-mi, te-ai culca cu el?
- Termină-te, e profesor...
- Ce dacă? Nu e profesorul tău... Hi, hi... E profu prietenului meu și pe el nu-l deranjează s-o faci de nici o culoare... Ba chiar speră că o să-i pui o pilă când va da examenul cu el. 
- Încetează, fată, că nu îți mai spun nimic!... 
- Fie, dacă nu-i pui pilă, măcar fă cumva să avem o ieșire în patru într-o seară.
Fură obligate să renunțe la apropierea conspirativă a fețelor lor, pentru că li se puse comanda pe masă. Își aprinseră tacticos câte o țigară și se învăluiră repede în fum. În semiîntunericul din local păreau două care își fac drăgălaș curte.
- Aseară ai venit târziu în cămin. Măcar tipul a încercat ceva?...
- Ce să încerce, ți-am spus că-i incredibil de bine crescut, de atent, de înțelept...
- Iar tu ai vrea să fie mai mitocan...
- Nu e vorba de asta, parcă mă scoate în altă lume...
- Normal, doar te-a dus la Intercontinental...
- Nu, fată, omul e din cu totul alt timp... și mă duce pe nesimțite ba în lumea științei, ba în cea a artei și a filosofiei, ba în politică, finanțe, bănci și organizații mondiale... mă zăpăcește, mă lasă chiaună de cap... Iar asta chiar îmi place...
- De-asta tipul e neînsurat până la vârsta asta, că-i sărit de pe fix... în loc să tragă o femeie la așternut, o duce cu zăhărelul...
- Da și nu. Pentru că este așa de însuflețit în tot ce face și spune, că-ți lasă impresia că ar fi de o virilitate mai ceva decât a unui rocker de treizeci de ani... Și pentru că are o inimă cât un bulevard, făcută să treacă prin ea orice, să cuprindă totul în ea...
- Ha, ha, ha... E clar că dacă va pune de-acum numai un deget pe tine, te dă pe spate...
- Fată, ai promis să nu râzi...
Sună unul din telefoane.
- E politehnistul meu, scuză-mă o clipă...
- Da, dragule, spune...
Apoi se făcu lividă și nu mai putu să respire. Mâna îi căzu pe masă cu telefonul în ea.
- Fată, ce s-a întâmplat, vorbește cu mine, pentru Dumnezeu!...
Își băgă repede degetele în paharul cu apă și începu s-o stropească ca pe rufele de călcat.
- Mă sperii, despre ce este vorba?
- Profesorul tău a murit. A făcut infarct acum o oră ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu