Inechități

Din primăvara zâmbetelor tale cules-am bucuria-ntregii vieţi…

Iar tu, în toamna gândurilor mele, găsit-ai numai vise şi tristeţi.

Tu ca un înger mi-ai ieşit în cale purtând în suflet roua dimineţii.

Eu ca un demon vin purtând în mine întâia clipă din sfârşitul vieţii.

Tu te-ai deschis senină-nspre iubire şi-ai ars intens ca torţa de lumină…

Eu m-am temut că nu mai sunt în stare ca în iubire să mai întorc o filă.

Ridică-ncet perdelele lăsate pe golul ce-a rămas şi care doare.

Nu-mi spulbera credinţa în iubire şi-n viaţa asta care totuşi moare!