duminică, 19 februarie 2012

Inechități


Din primăvara zâmbetelor tale cules-am bucuria-ntregii vieţi…
Iar tu, în toamna gândurilor mele, găsit-ai numai vise şi tristeţi.

Tu ca un înger mi-ai ieşit în cale purtând în suflet roua dimineţii.
Eu ca un demon vin purtând în mine întâia clipă din sfârşitul vieţii.

Tu te-ai deschis senină-nspre iubire şi-ai ars intens ca torţa de lumină…
Eu m-am temut că nu mai sunt în stare ca în iubire să mai întorc o filă.

Ridică-ncet perdelele lăsate pe golul ce-a rămas şi care doare.
Nu-mi spulbera credinţa în iubire şi-n viaţa asta care totuşi moare!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu