A fost o dată ca niciodată,
că dacă n-ar fi fost nu s-ar fi povestit,
o floare plăpândă,
roză ca viaţa ideală…
Îi loveau şi-i umileau frumuseţea
arşiţa verilor lungi,
bruma toamnelor ude
şi crivăţul năprasnicelor ierni…
Numai primăverile o ajutau, îi dăruiau puteri,
şi-o injectau cu viaţă…
Într-o zi,
acea floare plăpândă împleti trei fire din viaţa ei
şi se sugrumă…
Era primăvară…
Era răgazul în care simţea usturimea
ce o făcuse roză
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu