sâmbătă, 11 februarie 2012

Poetul (1)


Poetul este un ca un miner al limbii care coboară repetat în adâncurile ei

își alege un filon – zăcământ brut de cuvinte mărginite de tăceri –,
sapă pe firul lui
istovitor,
crează galerii pe care le susține și le luminează până la suprafață,
acolo unde, pe limba comună,
va înălța o arhitectonică nouă
pentru ca viața vorbită să nu rămână searbădă și ternă.

Atunci când poetul moare
mina cuvintelor sale se închide cu el înăuntru
se conservă
devine muzeu în care cuvintele sale se păstrează între file
ca plantele și florile rare într-un ierbar.

Când moare poetul
cuvintele-i devin cenușa existenței
păstrate în urne-cărți
din care, recitând,
el se împrăștie inepuizabil peste lume.

Poetul este un ca un miner al limbii care,
când moare
rămâne încrustat în limbă.

Un comentariu:

  1. “Fiu al intelepciunii poate fi considerat acela care, coplesit de durere, inca este capabil sa gandeasca limpede, liber si corect”

    Un alt aspect important al Filosofiei pe care as dori sa il scot in evidenta este izolarea individului (in esenta). In timp ce filosoful incearca sa determine natura, esenta si scopul lucrurilor, uita sa atinga propria-si fericire.

    RăspundețiȘtergere