A nins

Am trecut de la doliul cel negru

prelins din suflete până în stradă

la unul alb, resemnat, mai integru

așternut de ninsori în cascadă.

Un aer rece de-acuma pătrunde

prin căldura mocnită, stătută,

frisonând dureri și răni de niciunde,

mușcând sângeriu atunci când sărută.

Altfel orbește acuma tot albul,

nu mai e bezna udă care-nchidea.

Săgeți împroșcate vin din înaltul

pe care-l visam când bezna speria.

Altfel de-acum ne este cărarea,

în alb ne rămân vii urme de pași

ce nu-i mai înghite întunecarea,

deși rătăcirea ne este aceeași.