marți, 7 februarie 2012

A nins


Am trecut de la doliul cel negru
prelins din suflete până în stradă
la unul alb, resemnat, mai integru
așternut de ninsori în cascadă.

Un aer rece de-acuma pătrunde
prin căldura mocnită, stătută,
frisonând dureri și răni de niciunde,
mușcând sângeriu atunci când sărută.

Altfel orbește acuma tot albul,
nu mai e bezna udă care-nchidea.
Săgeți împroșcate vin din înaltul
pe care-l visam când bezna speria.

Altfel de-acum ne este cărarea,
în alb ne rămân vii urme de pași
ce nu-i mai înghite întunecarea,
deși rătăcirea ne este aceeași.

Un comentariu:

  1. "Desertaciunea desertaciunilor, totul este desertaciune..."

    Un arlechin in alb si negru, un arlechin in forma de lacrima, viata...

    RăspundețiȘtergere