Piromanie

Am ars mereu

pe orice vreme

am ars din greu

până la stele

am ars târziu

am ars devreme

am ars cu dorurile mele

am ars mocnit

am ars cu flamă

cu flacără

încins de teamă

de răsărit

de asfințit

de toate câte am iubit

de toate câte m-au privit

de cele care n-am habar

și fac din mine scrum și jar

din hotar până-n hotar.

Am ars mereu

am ars cu jale

am ars din greu

din disperare

cu foc adânc

cu foc din soare

am ars pe ploaie și ninsoare

combustii cu tării nucleare

am exlpodat și-am implodat

lumi pe care le-am aflat

timp pe care l-am visat.

Am ars sălbatic și mocnit

am ars strigând

am ars tacit

am ars și focul

și norocul

am ars lumina

și retina

am ars palatul și cocioaba

d-am ars degeaba

Din vulcan ce-aruncă lavă

am ajuns acum epavă

m-am stins în mine ș-am murit

sloi de gheață-nțepenit

pol de frig sau pol de ger

singuratic nor pe cer

mutat prin săli de judecată

c-am ars o lume asediată

la mine-n suflet și în gând

un piroman râzând plângând

cu cenușa-i în cuvânt.