pe cerul din nord am așezat o comodă stil
iar în sertare am pus
ca într-o expoziție
în ordine cronologică
discuțiile ce le-am avut din momentul în care ne-am cunoscut
deasupra am atârnat un tablou cu rame aurii
care înfățișează în cele mai vii culori
tentativa ce am avut de a-ți fura focul
și chinurile prin care am trecut pentru asta
pe visul de la răsărit am așezat un fotoliu de epocă
cu câteva perne pufoase pline cu sentimentele și năzuințele mele
în ce te privește
(e locul în care în fiecare seară stau întins
și nu mă mai satur
privind tavanul plin de farmecul, gingășia și zâmbetul tău)
pe orizontul de la miază-zi sunt sortate sentimentele mele
așa cum nu am curajul să ți le așez în jurul gâtului
ca pe un șirag de pietre prețioase
pe luminile apusului
ca niște nori întunecați
stau temerile și îndoielile mele
pe care sper să le risipești privind soarele ce-mi trece sub orizont
în mijloc
pe jos
am pus straturi de flori multicolore
o fântână arteziană ce-mi plouă lacrimile
peste inima care-ți așteaptă pașii
cu speranța că te-or aduce până aici
Nu gasesc cuvinte sa descriu ceea ce simt cand citesc aceste randuri, poate ar trebui sa spun doar atat : SUPERB!
RăspundețiȘtergere