Pași și cuvinte

 

A scrie este pentru mine similar cu a trăi.

Habar nu am cum o fac,

mă uit în jur și constat că în raport cu unii mai bine,

în raport cu alții mai prost.

Dar continui să scriu, cum continui să trăiesc.

Cunosc normele scrierii,

cum le cunosc și pe cele ale viețuirii.

Uneori îmi place să scriu,

cum îmi place să trăiesc,

alteori m-aș lăsa păgubaș bucuros.

Nu-mi cunosc destinul

nici într-un caz, nici într-altul,

uneori presupun că scrisul și viața mi-s scrise,

alteori mă conving că mi le fac singur.

Sunt fie optimist, fie pesimist,

mă influențează anotimpurile,

oamenii din jur,

mersul vremurilor.

Sunt locuri și perioade de timp în care mă simt confortabil,

cum sunt și locuri și perioade de timp în care mă simt alienat.

Mă integrez și mă dezintegrez la fel de ușor.

Vreau să fiu bun și uneori îmi iese,

alteori nu.

Mă consum interior cu fiecare avânt ce mi-l fac în afară.

Obiectivările în ambele situații mi le evaluez după criterii personale,

nu neapărat rigide,

însă severe.

Concluzia este mereu aceeași:

sunt nemulțumit de mine însumi.

Dar merg înainte și scriu,

cum merg înainte și trăiesc.

Nu mă încred în judecățile prezentului,

deși mă afectează.

Cred într-o judecată de apoi și pentru scris,

similară celei pentru trăit.

Continui să scriu

cum continui să trăiesc

Dar mi se întâmplă ca uneori să nu mai scriu,

alteori să nu mai trăiesc.

cu disperarea celui care crede că s-a irosit scriind și trăind,

dar și că timpul rămas pentru scris și trăit se împuținează

cu fiecare bătaie a inimii.

Inima mi-a devenit cronometru,

termometru și tensiometru

în ambele ipostaze.

Mi-a măsurat de-a lungul timpului iubirile,

dezamăgirile,

așteptările,

împlinirile,

mi-a evaluat frumosul și urâtul,

raționalul și iraționalul,

decența și indecența,

lașitatea și curajul -

deopotrivă în scris și în viața trăită.

De la o vreme,

simt cum obosește tot mai frecvent,

cum mi se încetinește cu fiecare pas,

cu fiecare cuvânt.

Nu știu nici unde,

nici până unde mă vor duce pașii,

mă vor duce cuvintele.

Simt însă că aproape am ajuns.