de ce nu vrei să-mi faci reședință
în zona temperată a gândurilor
și mă treci provizoriu de la un pol la altul
cu escale la ecuator
de ce trebuie să te știu fără să te știu
să te ador pândit de ură
să mă necontenești prin așteptări
să mă lași imponderabil între sus și jos
de ce când îmi dai drumul mă mai ții
iar când mă ții îmi dai drumul
iar râsul tău vine de la distanță
către plânsul meu
de ce când pleci nu lași semn de revenire
și mă obligi să te caut prin toate disperările
iar când rămâi forfotești de plecare
când ar fi atâtea de spus
mă neliniștești când mă liniștești
mă uiți când îți aduci aminte
când te pierd mă găsești
când mă găsești te pierd
de ce ocolești prin orizonturile din care m-ai cules
știind că m-ai găsit deja și m-ai alcătuit aici
pentru venirile și plecările tale
pentru neliniștile tale
de ce în preajma ta nimic nu mai este de spus
și ne bucurăm împreună că exiști
iar partea din tine ce-mi stă la vedere mă face fericit
când ar fi atâtea de spus
mă neliniștești când mă liniștești
mă uiți când îți aduci aminte
când te pierd mă găsești
când mă găsești te pierd
de ce ocolești prin orizonturile din care m-ai cules
știind că m-ai găsit deja și m-ai alcătuit aici
pentru venirile și plecările tale
pentru neliniștile tale
de ce în preajma ta nimic nu mai este de spus
și ne bucurăm împreună că exiști
iar partea din tine ce-mi stă la vedere mă face fericit
restul mă înspăimântă ca o reală amenințare
mi-e dor de luna pe care o privim din nopți diferite
de pământul și aerul și apa care ne trăiesc distant
deși sunt necontenit lângă tine
de ce fiecare dialog cu tine sfârșește în monologuri îndelung versificate
de ce întrebările-mi devin retorice
de ce nu vezi că te văd
de ce nu auzi că te aud
de ce nu simți că te simt
de ce
mi-e dor de luna pe care o privim din nopți diferite
de pământul și aerul și apa care ne trăiesc distant
deși sunt necontenit lângă tine
de ce fiecare dialog cu tine sfârșește în monologuri îndelung versificate
de ce întrebările-mi devin retorice
de ce nu vezi că te văd
de ce nu auzi că te aud
de ce nu simți că te simt
de ce
De ce nu stii ca lacrimile mele te cresc
RăspundețiȘtergereDe ce nu simti ca apele mele sunt flux cand te simt
Si te strang in piept cu tipat de pescarus
Chemandu-te pe nume mi-e hrana
Infasurandu-te in visele mele adorm
In dor de tine ma trezesc in ape si pamant si cer
De ce nu simti ca ard in candela ta
Doar ca sa-ti mangai buzele cand respiri
De ce...
„De ce?” este pentru știință o întrebare de boltă, cum pentru filosofie este „ce?” :)
RăspundețiȘtergere"De ce?"trebuie sa ne intrebam totdeauna "Ce?"si nu lasam ca "Totul!"sa fie...
RăspundețiȘtergere