Vraciul

mă lasă te rog să te zvânt de dureri

de singurătatea lor ce-ți destramă

întuneric în zile, lumină în seri,

te-alungă departe și-apoi te recheamă

vreau să te vindec, să te alin,

doar punându-ți mâna pe frunte,

să-ți absorb frământare și chin,

rătăciri prin lucruri mărunte

noaptea aceea de planetariu

îți va arde stresul și teama,

oceanul acela ca un acvariu

va îneca cumva îndoiala

în vara aceea după o scaldă

vom alerga printre norii de ploaie

te voi cânta fericit în baladă

și te voi iubi în șiroaie