sâmbătă, 10 martie 2012

Vraciul




mă lasă te rog să te zvânt de dureri
de singurătatea lor ce-ți destramă
întuneric în zile, lumină în seri,
te-alungă departe și-apoi te recheamă

vreau să te vindec, să te alin,
doar punându-ți mâna pe frunte,
să-ți absorb frământare și chin,
rătăciri prin lucruri mărunte

noaptea aceea de planetariu
îți va arde stresul și teama,
oceanul acela ca un acvariu
va îneca cumva îndoiala

în vara aceea după o scaldă
vom alerga printre norii de ploaie
te voi cânta fericit în baladă
și te voi iubi în șiroaie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu