duminică, 11 martie 2012

Steaua polară



în miază-noaptea gândurilor mele
ești steaua mea polară
steaua pentru dor

fără tine aș trăi-ntr-o doară
aș muri-ntr-un nor
în miază noaptea singurătății mele

ești rece, vie, blândă și senină
sunt gelos pe toți naufragiații care
și ei tot ție ți se-nchină
când marea lor îi moare

tuturor ne dai și nu ne dai nimica
ne-aprinzi numai speranța că vom găsi iar calea
ne iei la tine frica
și ne arăți răceala

toți te uită după ce s-au salvat prin tine
tu vezi de sus marea a nestatorniciei
și nu-ți topești ghețarii recunoștinței pline
ce va trăi o clipă în fața veșniciei

ești steaua mea polară

steaua pentru dor
din miază-noaptea gândurilor mele
pe tine te ador
aleasă între stele

nicicând alesul tău


3 comentarii:

  1. prea metaforic pt mine dar...merge si asa

    RăspundețiȘtergere
  2. In inima geana
    De soare-
    Rasare-
    Calda-
    Chemare

    RăspundețiȘtergere
  3. Tare imi plac poeziile, sunt asa aproape de trairile si eul meu...felicitari multe si cu drag...
    Revin!!!

    RăspundețiȘtergere