văzut-ați în noapte sub lună
castel de demult în ruină
auzita-ți cum vântul îl sună
iar stafiile-l fac vizuină
focuri din el clipesc și trosnesc
ca niște ochi înviați de durere
umbrele toate îl siluiesc
doar bezna-i adapă putere
se-aud călăreți cum se-avântă
arme care cu ură lovesc
apoi numai tăcerea-i îngână
prin moartea pe care-o iubesc
și toate-s legate-n liane
crucile sunt arbori pitici
istoria privește din zare
dar uită să vorbească de frici
da'-i teamă intensă, e groază
sub pașii de ierburi ascunși
veșnic luna stă trează
și-n umbre îi cară pe duși
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu