Perspectivă

Mi s-a reproșat adesea că am preferințe pentru „jumătatea goală a paharului”.

Când am vrut să văd și eu cealaltă jumătate, am constatat că paharul era în întregime gol, semn că pentru mine e tardiv să-mi schimb perspectiva...

Trăim cu toții în lumina clară a zilei sau în iluminatul de noapte. Avem nevoie de certitudini, de încredere, de limpezime, de repere nonambigue. Simțurile și rațiunea ne sunt date să ne ducem traiul numai în felul acesta. Într-un mediu advers ele își pierd rostul și ne dezechilibrează.

Totuși, ele ne asigură un orizont limitat asupra universului în care trăim, ca o lumânare în beznă. Nu că nu aș avea spațiu suficient în perspectiva ce-mi este dată, fascinantă în felul ei, suficientă în felul ei. Însă „dincolo” rămâne o curiozitate de care îmi place să-mi amintesc tot mai frecvent. Nu am nebunia de a mă avânta în el, dar în zona de clar-obscur îmi place să mă aventurez și simt o solidaritate aparte cu cei pe care îi întâlnesc aici.

Desigur, devenim speculativi, imaginativi, inventivi (în sens peiorativ) pentru că normalitatea este foarte severă cu cei ce nu îi respectă rigorile deterministe.

Jumătatea goală a paharului nu satură setea. Dar am descoperit că setea, în sine, nu este cu nimic mai rea decât starea de sațietate.