Trăim în cultul hainei ș-am uitat
de haina sufletelor noastre;
azi trupul ni-l expunem cu păcat
soarelui și zărilor albastre.
Nu frigu-i este rostul, ci pudoarea
și niște ochelari dinspre morală
ce ecranează trupului splendoarea
ne scot de tot din zona naturală.
Ne extaziem văzând câte un nud,
dar nu lăsăm nicicând ca bucuria
să ni se vadă limpede și pur,
repudiind nedrept copilăria.
Îngăduim ca nudul să apară
doar în galeriile de artă,
în intimitatea izolată
și-n gândul despre noi câteodată.
Haina e o inutilă mască
ce face să uităm cine suntem,
o conveniență, ca și „dumneavoastră”,
o aparență, un epifenomen.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu