marți, 13 martie 2012

Rugăciune


Pe lespezi de înaltă catedrală,
doar ochii mi se mai rostogolesc
și sus pe boltă fac câte-o escală
la Dumnezeu și-alaiul Lui ceresc.

Văd omul alungat și osândit,
vitraliile sunt cioburi despre viață,
Isus se roagă singur osândit;
de trupu-I viu durerile-și agață.

Ele se scurg pe cruce, cad în ochii mei, 
ca pietrele pe luciul unei ape,
reverberând de spini și lăcrimând scântei, 
vrând sufletul din trup să mi-l dezgroape.  

Ne iartă iarăși, Doamne, însă nu pe noi,
pe noi ne pedepsește pe deplin,
dar nu lăsa pedepse mai apoi
copiilor și celor ce mai vin!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg