vineri, 6 aprilie 2012

Floriile primăverii


Primăvară proaspătă-i afară,
natura forfotește ca o grabă
de dimineață până către seară
își etalează podoabă cu podoabă.

Culori, strigări, arome se revarsă
sub cer, pe ape,-n reavănul pământ
și lumea-ntreagă pare că e ștearsă
de păcat, de ură și de ce-i nesfânt. 

Zilele-s mai harnice în trudă,
iar nopțile-nstelează armonii;
se simte cum în aer se adună
splendoarea pentru Ziua de Florii.

Să ne rugăm, dar ce din nou să vrem,
c-am tot cerut puteri și izbăvire,
în toate cele vrem mereu și vrem...
Ne plouă, Doamne, cu lacrimi Iubire!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu