Mi-s gândurile țăndări primprejur,
par urme dintr-un sit din străvechime,
nu pot să reconstitui bucățile din jur
cu sensul lor primar din profunzime.
Le voi lăsa plutinde printre vise,
impoderabil univers de vechituri,
eu sunt legat de timp și de premise,
viața mi-e-nălțată etaje de nimicuri.
Se va surpa și ea de-atâta lest de timp,
moloz de gânduri va împrăștia sub cer
și cine știe cine, în care anotimp,
se va-ntreba din nou ce-nseamnă efemer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu