sâmbătă, 7 aprilie 2012

Teleromanță


Azi o să-ți scriu, cuprins numai de dor,
singurătatea nu mă lasă-n pace,
de cuvinte sunt risipitor,
gânduri în poeme ți-oi preface.

Teama, remușcarea mi le-nving,
aflându-te atâta de departe
și pot în voie aleanul să mi-l sting
cu spuse și nespuse aberante.

Iubirea pentru tine o mărturisesc,
cum n-am putut s-o fac cu tin' de față;
te mângâi, te sărut și te iubesc,
iar adorarea mea e numai o prefață.

Fiindcă ești departe pot să te ating,
pe cap să-ți pun cunună de culori,
goi să stăm, când razele se sting, 
sub duș de ploi cu stele, printre nori.

Frumoși, imponderabili, zurbagii,
galactice trasee vom străbate
în taxiuri de visări vom aiuri
cu vitezele luminii de se poate...

Tu ești departe, eu sunt prea aproape,
(sentințele iubirii n-au inimă, nici creier),
mă trezesc din scrisul ce-i gata să mă-ngroape
în fantezii cu muzici ca de greier.

În încheiere poate-ți las un stih,
oi săruta hârtia pe-o parte și pe alta,
voi lipi cu sânge gândurile-n plic,
dar voi arde drumul și portharta.

Un comentariu:

  1. De cate ori citesc , tristetea imi umple sufletul atat de mult incat cred ca intr-adevar "sufletul ranit naste margarit"

    RăspundețiȘtergere

poezii photo 13705172_1231808203518884_1212893254_n_zpsh9xa712a.jpg