luni, 28 mai 2012

Ultima amintire


la suprafața vieții transpar către priviri
doar trestiile-acelor gânduri care
cresc din mâlul gros de amintiri
sedimentat în inimi de candoare 

toamnă lungă cu respirație rece
șuieră prin nai de papură și stuf
o doină despre viața care trece
înotând prin vise și năduf

ascultă și privește dincolo de tine
cum noaptea mi se lasă peste lac
n-o să te uit iubito te voi purta cu mine
himera cea mai vie din tot ce am visat 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu