Ultima amintire

la suprafața vieții transpar către priviri

doar trestiile-acelor gânduri care

cresc din mâlul gros de amintiri

sedimentat în inimi de candoare 

toamnă lungă cu respirație rece

șuieră prin nai de papură și stuf

o doină despre viața care trece
înotând prin vise și năduf

ascultă și privește dincolo de tine
cum noaptea mi se lasă peste lac
n-o să te uit iubito te voi purta cu mine
himera cea mai vie din tot ce am visat