Tristețe

Vacanța mea pe țărmul ăsta se va sfârși

și-n plină zi

mă voi întoarce în niciunde

între a fi și a nu fi

lăsa-voi aici iubiri

durere

speranțe și mereu umbriri

voi lua cu mine o părere

despre a trăi și a muri

nostalgic viața mă-nsoțește

până la porțile uitării

și ca ecou mă amăgește

cu faldurile înserării

am înviat un boț de humă

plecând acuma îl ucid

sunt ca o pulbere de brumă

sub strat de flori uscat de frig