miercuri, 17 octombrie 2012

Meteor


Te-ai ivit pe cerul larg al nopții mele
când stelele-și stingeau pe rând lumina,
iar eu, cu toate gândurile grele,
mă înduram să îmi închid retina.

Ești oare o părere, o stea efemeridă
cu traiectoria curbă trecând prin ochii mei
și înainte încă să-ți spun că ești splendidă
te vei pătrunde iarăși în univers de zei? 

Te voi striga, dar vocea-mi sugrumată
nu te-o ajunge slabă, din zbor nu te-o opri...
și astfel tu nu vei afla vreodată
că te-am visat o clipă cum treci prin veșnicii.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu