miercuri, 17 octombrie 2012

Pinguinul


Undeva, cândva, la pol, la Polul Nord,
trăia un pinguin rătăcitor,
calotele de gheață erau ca un fiord,
iar el, stingher, era bolnav de dor.

Simțea că-i exilat tocmai la Polul Nord
de vii păcate ancenstrale
adânc înmormântate chiar în cord,
în cordul lui pulsând de disperare.

Viața sa, o iarnă nesfârșită,
și-o depăna acolo, pe-nserat,
când crivățul era o nesfârșită
perdea de ace la geamu-i mereu spart.

Așa se face că, prin fiecare vis,
și-a trăit viața în alte vieți mărunte,
în care a iubit în felul lui și a descris,
din alb nimicitor, culori nemaivăzute...

Când a fost să se întrebe cine este el, sub nor
și care este lumea ce-adevărat îi place
a mai șoptit încet: Ecuator!
Apoi și-a stins în ochi lumina să adoarmă-n pace.




Un comentariu: