Poza ta

Am poza ta, dintr-un trecut anume,

e statică, cum orice poză este,
dar îmi spunea cu tine o poveste

și pân' mai ieri zâmbea și mă striga pe nume...

Acum e rece, nimic nu îmi mai spune,

nu mă ascultă atunci când îi vorbesc,
când o sărut ușor, ca pe-o minune

și-i plâng că-mi este dor și te iubesc...

Ți-ai luat din ea, probabil, amintirea,

cuvântul de iubire care m-a învolburat,

de-aceea i s-a stins așa privirea

și nu îi pasă când sunt îngândurat...