sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Presimțire (1)


sunt tare trist
confuz
îngândurat
de mine însumi
și de toamna asta 
cu care m-am intersectat

prestantă doamnă

am vrut să te salut
dar m-ai luat de braț pe-aleile-ți jelind

cu raze blânde întâi m-ai răsfățat 
în culori de frunze 
apoi m-ai rătăcit în gând
cu ploaie ca un plâns m-ai sărutat
de parcă nu ne-om mai vedea nicicând 

Un comentariu:

  1. De-ar fi cuvinte....Cite ar fi de spus...
    Cind nemurirea tremura in vers,
    Cind brav, poetul, lumii-i sta rapus,
    De-ar fi cuvinte...cite ar fi de spus !

    RăspundețiȘtergere