sunt tare trist
confuz
îngândurat
de mine însumi
și de toamna asta
cu care m-am intersectat
prestantă doamnă
am vrut să te salut
dar m-ai luat de braț pe-aleile-ți jelind
cu raze blânde întâi m-ai răsfățat
în culori de frunze
apoi m-ai rătăcit în gând
cu ploaie ca un plâns m-ai sărutat
de parcă nu ne-om mai vedea nicicând
De-ar fi cuvinte....Cite ar fi de spus...
RăspundețiȘtergereCind nemurirea tremura in vers,
Cind brav, poetul, lumii-i sta rapus,
De-ar fi cuvinte...cite ar fi de spus !