mi-e dor de toate cele ce-ți sunt impregnate
în ochi, în suflet, în mers și pe buze,
în lumină și-n întuneric, în viață și-n moarte,
în dorul meu nebun ce nu are scuze.
mi-e dor de cele pe care le-am văzut strălucind
pe margini de seară plecând să se culce
sub lună, sub stele, sub cer licărind,
în dorul meu care-n versuri te strânge.
mi-e dor de taina ce-o porți peste lume
tu, agonie, tu suflet în valuri de maci,
tu, care nu ai alte rosturi pe lume,
doar o lume mai frumoasă, mai vie să faci.
superb
RăspundețiȘtergere...intr-adevar...fara cuvinte...in valuri de maci..
RăspundețiȘtergere