sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Golgotă


pe drumul ăsta de refugiați ai sorții
urma de pași se șterge în trecut
și nu mai știu încuietoare porții
prin care am pășit și-atât am răzbătut

fatal trecut-au anii ca soarele pe boltă
plutind prin anotimpuri cu ploi de cald și rece
pe portativ gravându-și notă după notă
vreme care vine vreme care trece

eu mi-am atins cumva a mea redută
nu este prea înaltă și nici ca-n vis străluce
mă împac cu vremea ce-i de-acum pierdută
și-i pun la cap stindard de pelerin o cruce

nu este malul mării nici codrul nu-i aproape
cerul e-ndoielnic nu va mai fi senin
gânduri ne-mplinite se vor preface-n ape
eu voi dormi-n cuvinte tăcute din preaplin 

iar peste mine singur în altă dimensiune 
viața va tot curge noi albii căutând
nu-i voi mai face iarăși altă rugăciune
ci-i voi da să crească din al meu plecând

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu